Încredere în Sine Versus Stimă de Sine

Pentru mine, încrederea în sine este atunci când simți că, indiferent de situația în care te afli, ai capacitatea de a rămâne sigur în deciziile și convingerile tale. Este sentimentul unui angajament, fără îndoială, de a crede în tine și de a nu lăsa pe nimeni să te facă să gândești altfel.

La fel cum încrederea în sine duce la o experiență de succes, tot așa experiența de succes duce la încredere în sine. Este posibil să fim foarte încrezători într-un domeniu, cum ar fi gătitul sau dansul, însă foarte nesiguri în altul, cum ar fi vorbitul în public sau matematica. În absența încrederii, curajul preia direcția. Încrederea operează în tărâmul cunoscutului, iar curajul în cel al necunoscutului, incertului și temătorului.

Nu pot fi încrezător să conduc mașina dacă nu am avut curajul să conduc mașina măcar o dată. Curajul necesită o forță mai mare decât încrederea, iar o persoană curajoasă este una cu capacități și posibilități nelimitate. Încrederea în sine și stima de sine nu merg întotdeauna mână în mână. Este posibil să fii extrem de încrezător în sine și totuși să ai o stimă de sine foarte scăzută.

Stima de sine este evaluarea noastră cognitivă și, mai presus de toate, evaluarea emoțională a propriei noastre valori. Este matricea prin care gândim, simțim și acționăm și reflectă relația noastră cu noi înșine, cu ceilalți și cu lumea.

Persoanele cu o stimă de sine ridicată nu trebuie să se susțină cu lucruri externe precum venitul, statutul sau notorietatea sau să se sprijine pe cârje precum alcoolul, drogurile sau sexul. Dimpotrivă, ei se tratează cu respect și au grijă de sănătatea lor, de comunitate și mediu. Sunt capabile să investească complet în proiecte și oameni pentru că nu se tem de eșec sau respingere. Desigur, suferă dezamăgiri, însă eșecurile lor nu îi afectează și nici nu îi diminuează. Datorită rezistenței lor, aceștia sunt deschiși la experiențe de creștere și la relații semnificative, sunt toleranți la risc, răspund rapid la bucurie și încântare și acceptă și iartă pe ei și pe ceilalți.

Esența unei stime de sine scăzute este că, venim pe lume absolut perfecți cu credința că “cineva va veni și ne va satisface toate nevoile”. Pentru cei mai mulți dintre noi cineva nu vine și ne satisface toate nevoile și apoi ne-am format această convingere că “nevoile mele nu sunt satisfăcute, nu pot să îmi satisfac nevoile, ceea ce însemnă că nu vor fi niciodată satisfăcute pentru că nu pot să-mi satisfac nevoile și, va fi așa pentru tot restul vieții mele”.

Asta se numește neputință învățată și lipsă de speranță. Apoi, credem că avem nevoie de alți oameni ca să ne repare și, ieșim în lume cu credința, “ei bine este ok, pentru că cineva o să vină și mă va repara: prințul fermecător va veni, prințesa va veni, va apărea cea mai bună treabă, câștig la loterie, voi avea cel mai bun copil din lume, care va face tot ce eu nu am făcut”.

Aceeași credință aparține unui copil. “Altcineva trebuie să îmbunătățească totul”. Nu există o persoană în toată lumea care să poată satisface toate nevoile pe care le avem și nu există o persoană în lume căruia să-i putem satisface toate nevoile.

Copiii își idolatrizează părinții, iar dacă părinții greșesc, nu pot ajunge niciodată să-i idolatrizeze, așa că ajung să creadă că ei sunt problema. Formează această convingere că nu sunt suficient de buni datorită faptului că părinții nu îi plac.

Așadar, atunci când lucrez cu clienți cu o stimă de sine scăzută, îi pun să enumere care sunt nevoile lor nesatisfăcute din copilărie. Sunt foarte simple: „Nu am primit laude”, „Nu am primit iubire”, „Nu m-am simțit semnificativ”, „Nu am crezut niciodată că am contat”. Sau pot fi mai specifice: „A trebuit să câștig iubirea obținând 10 pe linie, trebuia să fiu cel mai bun, trebuia să fac ceva ca aceste nevoi să fie satisfăcute”. Și astfel, ne formăm această stimă de sine scăzută pentru că ne dăm problemele altcuiva să le repare și asta este mereu dezamagitor și, avem aceste gânduri în buclă, ca și cum ne-am învârtii într-un cerc iar rezultatul este mereu același.

Ca să înțelegi ce este un gând în buculă este foarte important să-ți reamintesc că, gândurile tale îți controlează sentimentele, sentimentele tale îți controlează acțiunile, acțiunile tale îți controlează evenimentele și, evenimentul tău te trimite imediat înapoi la același gând.

Deci iată un gând în buclă: „Sunt atât de gras că nu mă pot opri din cauza excesului de mâncare și va fi întotdeauna așa”, totul începe cu un gând. “Sunt destinat să fiu gras, nu mă pot opri din a mânca, nu pot pierde în greutate indiferent de ceea ce fac”. Acesta este gândul, care este emoția care vine din acest gând? Mă simt neajutorat, mi-e rușine, mă simt neputincios. Care este acțiunea? “Voi mânca o mulțime de prăjituri acum, pentru că sunt atât de enervat și supărat”. Iar acum ceea ce s-a întâmplat de fapt este că am justificat gândul.

Deci avem aceste gânduri în buclă. Iată încă unul: „Nu pot să vorbesc pentru mine la locul de muncă și astfel nu pot obține niciodată promovare”. Care este emoția? Mă simt furios, mă simt supărat, mă simt neputincios și, pentru că sunt furios și supărat țin totul înăuntru, nu vorbesc cu nimeni, cam înghit un pic, iar apoi nu primesc niciodată promovare”.

Am să-ți dau un exemplu personal de gând în buclă pe care l-am avut: „Nu pot obține clienți” și asta însemna „Mi-e frică să vorbesc cu oameni deoarece se simte de parcă le vând”. Așa că gândul în buclă era „Nu pot obține clienți” și îmi era frică să vorbesc cu oamenii pentru că simțeam că vând. Vânzarea este un lucru minunat, însă atunci credeam că vânzarea este rea, așa că, deoarece simțeam că vânzarea este rea, nu puteam să vorbesc cu potențiali clienți pentru că nu puteam să vând și așa mă întorceam la gândul în buclă. Când mă gândeam că nu pot obține clienți, mă simțeam anxioasă. Care era comportamentul care urma anxietatea? Mă simțeam neliniștită, mă îngrijoram pentru că aveam nevoie de veniturile pe care mi le-ar putea aduce, iar următoarea acțiune care se întâmpla sau următorul sentiment era să mă retrag, sau să vizionez Netflix, să dorm sau să fac orice altceva.

Iată ceva foarte important, vorbesc foarte mult despre următorul aspect: fiecare cuvânt pe care îl spui, fiecare gând pe care îl crezi, fiecare propoziție pe care o formezi, este planul pe care mintea și psihicul tău lucrează pentru a-l îndeplini și folosește tot ce are la dispoziție pentru a face planul real.

Când aveam o stimă de sine foarte scăzută trebuia să arăt perfect și să fiu îmbrăcată tot timpul cu haine frumoase. Arătam ca și cum am fost curățată cu aburi și, îmi petreceam foarte mult timp cu machiajul și cu părul. Ceea ce spuneam de fapt era: “nu mă simt suficientă, dar dacă am aceste haine și arăt uimitor mă va face să mă simt”. Așa că, dacă ai o stimă de sine scăzută, imaginea ta devine mult mai importantă. Atunci când ai o stimă de sine ridicată poți spune: “asta sunt eu fără machiaj și sunt în regulă” și nu te va deranja.

Stima de sine înseamnă ceea ce crezi despre tine, iar atunci când îți place cu adevărat de tine însuți, nici nu contează dacă alții nu te plac pentru că îți place atât de mult de tine. Ne formăm convingerile și credințele noastre ne fac să ieșim în lume explorând și, nu facem altceva decât să ne justificăm ceea ce credem.

Încrederea face parte din ceea ce poți face. Există unii oameni care par incredibil de încrezători precum actorii sau vedetele de film care spun: „nu aș putea să intru niciodată într-un bar pe cont propriu” sau „mă simt atât de inadecvat, unul dintre motivele pentru care joc este șansa de a fi altcineva”. Și mulți actori par a fi incredibil de încrezători. Robin Williams părea foarte încrezător, căci într-adevăr a avut o carieră grozavă și, s-a sinucis. Așa că nu te lăsa niciodată înșelat de faptul că oamenii care sunt încrezători au o stimă de sine ridicată, de multe ori nu au. Au încredere pentru că știu că sunt buni la ceva, însă adesea este un act.

Este foarte ușor să fii competent la locul de muncă, deoarece munca reprezintă puțin. “Fac asta, știu ce am de făcut, oamenii îmi spun că sunt uimitor și minunat, dar dacă ar știi ei...” Așa cum spunea cântărețul John Lennon: “un lucru pe care nu-l poți ascunde este când ești invalid în interior..” A scris melodia „Tip gelos” pentru că, cu toți banii și tot talentul său nu avea încredere și era întotdeauna inadecvat.

Deci încrederea tinde să fie ceva pe care oamenii îl fac foarte bine și, chiar și copiii, ar putea avea încredere într-un singur subiect, dar nu în toate. Succesul tău ca părinte este absolut legat de cât de multă stimă de sine au copiii tăi.

Ai putea spune: “sunt foarte încrezător în decorarea casei mele, pot să fac o casă cu flori uimitoare, pot face o cină minunată, dar mă întreb mereu de ce au venit aceste persoane? Simt că aranjez casa pentru a face oamenii să vină la mine, însă ei nu ar veni dacă nu aș fi un bucătar grozav sau un mare animator pentru că, nu am o stimă de sine ridicată”.

„Pot să fac asta, pot să intru în pat și să fiu această zeiță sexuală și să acționez astfel, totul e fals și pot să mă mișc în jurul lui și să scot toate sunetele potrivite iar el este fericit, dar în momentul în care mă ridic și merg la baie, totul se destramă din nou”, pentru că pot juca doar rolul pe care îl interpretez, singura parte pe care am cunoscut-o vreodată și, acum această parte devine a mea. “Sunt o zeiță sexuală, de fapt nu sunt cu adevărat, doar trec prin mișcări.”

Marilyn Monroe a spus exact același lucru: „este foarte ușor să falsifici”.

Poți falsifica orice, cu excepția stimei de sine ridicate, deoarece este cât de mult îți place de tine. Ai putea să joci un act, poate stârnești o discuție să spui că ai păcălit pe toată lumea, însă nu te-ai păcălit pe tine! Și, din moment ce ne trezim în fiecare dimineață și adormim în fiecare noapte cu noi înșine, când nu ne simțim bine cu noi înșine, este atât de omniprezent încât afectează tot ceea ce facem.

Cum poți să-ți crești stima de sine?

Nu există nimic care să-ți crească stima de sine mai repede decât lauda. Propria ta laudă este mai bună decât lauda oricui. Atunci când altcineva te laudă este foarte frumos, însă deseori există o agendă și te întrebi ce vor.

Cuvintele care urmează după “Eu sunt..” te urmează pe tine!

“Sunt o persoană bună, sunt iubitoare, sunt amabilă, sunt binecuvântată, sunt talentată”. Chiar nu contează ce ai pus după, atâta timp cât nu e: “sunt un idiot, sunt inutil, sunt prost”. Laudă-te în fiecare zi, trezește-te spunând în oglindă: „hei tu, ești o persoană minunată, superbă și frumoasă”, pentru că mintea ta nu spune: „cu cine vorbești? Unde este persoana uimitoare? Oh tu, cu capul chel, nu credeam că ești minunat. Am crezut că ai nevoie de ea ca să fii minunat sau că trebuie să fii slim pentru a fi uimitor sau, am crezut că trebuie să ai o lenjerie de corp Gucci ca să fii minunat.” Mintea ta nu face asta, spune doar “da”, pentru că ești minunat, cum ai putea să nu fii minunat?

Deci, în fiecare zi, e important să te lauzi. Cel mai bun moment este când te speli pe dinți sau când faci duș, pentru că ce altceva vei zice acolo? “Îmi plac bucățelele de nucă de cocos din gelul ăsta de duș”. Ai putea la fel de bine să folosești acest moment, când te speli pe dinți, când te uiți în oglindă, când ești la duș, să-ți spui lucruri frumoase despre tine, pentru că nu există nimic care să îți crească stima de sine mai repede decât lauda.

Când alți oameni te laudă, este foarte frumos, dar te face nevoiaș și cu toții vedem acea bucurie. Cum ar fi să spui: “Mă descurc grozav, sunt în control, sunt minunat, contez, sunt priceput și dotat, sunt fenomenal”, se vor cufunda ca loțiunea pe piele. Pielea ta nu se întreabă: “stai un minut, este acea loțiune organică? Este acea loțiune de la Dior?” Nu-i pasă, lasă loțiunea să intre când pielea ta este uscată și în același mod va lăsa lauda să se scufunde când sufletul tău este uscat. Așa că laudă-te mult! Este cel mai rapid mod de a-ți crește stima de sine.

A doua modalitate cea mai rapidă de a-ți crește stima de sine, este opusul laudei. Încetează să te mai critici. Iată un fapt: critica ofilește oamenii și laudele îi construiesc. Oamenii superiori laudă și oamenii inferiori critică, iar criticii au cele mai multe critici rezervate pentru ei înșiși.

Trebuie să fii propriul tău cel mai bun prieten și să fii bun cu tine și să nu fii rău. Probabil că nu există nimeni în toată lumea cu care să vorbești atât de rău pe cât vorbești cu tine. Așa că vreau să schimbi toate cuvintele critice și dure pe care ți le spui cu ceva cu adevărat prostesc, cum ar fi: prostuța/ prostuțul Billy. Când am auzit-o pe mentora mea povestind despre fetița ei cum i-a spus “silly Billy” când a greșit ceva, mi s-a părut atât de amuzant și, din când în când, și eu sunt prostuța Billy. Aceste cuvinte nu formează o imagine în mintea ta, iar mintea nu funcționează pentru a le face să devină realitate.

Însă, când îți spui: “prost, ratat, idiot”, este o imagine foarte clară ce va funcționa pentru a fi adevărată, deci ai grijă ce-ți spui. Ia o decizie chiar acum că, de fiecare dată când te auzi spunând acel cuvânt, indiferent cum îți spui, îl vei schimba imediat în prostuța/ prostuțul Billy (silly Billy). Scrie care sunt cuvintele pe care le folosești pentru a te descrie și schimbă formularea. Schimbarea formulării îți va schimba viața pentru că, cuvintele care urmează după “Eu sunt”, te urmează pe tine. “Sunt un idiot, sunt inutil, sunt un ratat” sau, ”sunt o persoană minunată, talentată, specială, uimitoare, mereu fericită și întotdeauna voi fi”. Poți să-ți spui ceva uimitor pentru că mintea este atât de nediscriminată și ai de ales.

Când clienții îmi spun: “Nu fac asta, eu mă numesc mereu așa”. Este alegerea ta, dacă vrei să te numești idiot, ai de ales să faci asta. Poți alege: idiot sau geniu. Știi ce nu poți alege? Ce se întâmplă cu tine când te numești negativ și ce faci sistemului tău imunitar. Arăți insistent ce faci corpului tău atunci când te critici.

Așa că, în fiecare zi poți alege între să te lauzi sau să te bați în picioare și să te critici. Să-ți crești stima de sine sau să te lași de ea până când devine din ce în ce mai puțină. Ai de ales, însă nu ai de ales cu ce se întâmplă în corpul tău, bolile, stresul, depresia, atunci când te diminuezi, pentru că, principala cauză a depresiei sunt cuvintele critice dureroase și aspre pe care ni le spunem nouă înșine zilnic, iar asta este un fapt. De ce o facem? Dintr-un singur motiv, nu am avut pe nimeni să ne învețe să ne lăudăm.

E important să îți asumi cu adevărat responsabilitatea pentru a te lăuda pe tine însuți. Probabil că ai fi vrut ca părintele tău să o facă, însă amintintește-ți că nu este niciodată prea târziu, chiar dacă ai 75 de ani, pentru a avea o copilărie fericită, pentru a auzi cuvintele pe care ai vrut să le auzi toată viața. Părinții tăi poate că nu au făcut o treabă suficient de bună și este păcat, însă tu poți face o treabă mai bună și asta este uimitor.

Observă-te în reflexia unui bebeluș, ai fost exact așa. Ești superb, ești minunat, ești perfect, ești iubitor și vei știi ce ești până în ziua în care vei muri. Vei fi mereu așa și dacă știi asta, este o stimă de sine ridicată și toți ceilalți o vor știi, deoarece ceea ce crezi despre tine radiază de la tine și ceilalți oameni gândesc același lucru. Deci cu cât poți crede mai repede că ești minunat și iubitor, cu atât mai repede dai permisiunea tuturor celorlalți să facă același lucru.