Imaginează-ți că mintea ta subconștientă este ca un cal sălbatic. Un cal foarte puternic care aleargă fără reținere și poate trece peste orice impediment sau barieră. Între timp, mintea ta conștientă este antrenorul de cai. Poți să dresezi un astfel de cal sălbatic pentru a deveni ascultător, însă ai nevoie de un dresor extrem de experimentat pentru a o face cu succes; un amator pur și simplu nu o va face. Același lucru este valabil și pentru mintea ta.
Majoritatea oamenilor își petrec viața ca antrenor de cai amatori cu un armăsar sălbatic pe mâini. Pentru acei oameni, calul sălbatic -mintea lor subconștientă- îi controlează, nu invers. Ei se întreabă de ce, din nou și din nou, se luptă cu aceleași probleme și obiceiuri proaste. Motivul este că pur și simplu nu îți poți controla mintea decât dacă știi exact ce să faci cu ea.
Sunt doar câteva lucruri pe care trebuie să le știi despre minte. Când știi aceste lucruri, pune-le în practică cu tine însuți și vei obține orice vrei. Funcționează chiar și cu adolescenții, atât de grozave sunt.
Prima regulă este că: mintea ta face exact ceea ce crede că vrei să facă și ceea ce este absolut în interesul tău. Dacă în viața ta există ceva ce nu ai și vrei cu adevărat, mintea ta crede că nu vrei și spune: „Tu crezi că vrei, însă știu eu mai bine”.
De exemplu, ai opt ani și ești la școală în clasă. Și citești despre veveriță. Și pe măsură ce ajungi la veveriță, spui „veverita” sau citești drăguț și spui „dagut”. Și toată lumea râde de tine și te simți foarte supărat și devii roșu la față și râd colegii de tine și mai mult. Acum, mintea ta caută „Ce a cauzat această durere?”
Pentru că iată o altă regulă a minții. Supraviețuiești pe planetă evitând durerea. Este un lucru tribal.
Mergi să mângâi un câine, te mușcă și din acel moment nu te mai apropii de câini. Dacă te otrăvești de la o stridie, nu te mai apropii niciodată de ele. Sarcina minții tale este să te mențină în viață pe planetă și, te menține în viață căutând orice ți-a cauzat durere și apoi hotărăște: „Să nu mai mergem acolo!” Așadar, când aveai 5 sau 6 ani și ai fost pe planetă doar de câțiva ani, ai luat decizii. "Nu voi vorbi niciodată în public. Nu voi rămâne niciodată însărcinată și nu voi avea un copil. Femeia aia din Western pe care am văzut-o la televizor a murit născând. Oh, bărbații pleacă mereu și îți frâng inima." Sau „Dacă ai lucruri frumoase, oamenii nu te plac.”
Nu contează care sunt aceste credințe, unele sunt aleatorii, altele sunt foarte puternice. Dar treaba minții tale este să te țină în viață evitând durerea. Singurul mod în care poate ști ce îți provoacă durere este ceea ce îi spui. Și odată ce îi spui lucruri, se blochează pe ele.
Iată un alt exemplu: Te îndrepți spre locul de muncă și spui: ”Traficul ăsta mă omoară. Este un coșmar.” sau „Mă duc să văd clientul acela care mă omoară și mor aici sub presiune” și mintea ta spune, " Iadul, coșmarul, tortura. Eu sunt mintea, treaba mea este să te țin în viață și tot vorbești despre ceva care te ucide și te înnebunește. Este treaba ta? Lasă asta la mine. Datoria mea este să te țin departe de durere, așa că va trebui să te îmbolnăvesc, astfel încât să nu te poți întoarce la acel loc de muncă".
Te-ai gândit vreodată: "Oh, sunt atât de obosit. Ce aș da pentru o săptămână acasă întins în pat." Iar mintea spune: "Vrei o săptămână acasă culcat? O să-ți dau gripă." Și acum iată-te în pat, înconjurat de medicamente, cu această răceală dezgustătoare și mintea ta spune: "Cât de mișto sunt? Pentru că ai acum o săptămână de unul singur culcat în pat". Însă nu ți-ai dorit asta. Așa este mintea, te ia literalmente, ca pe un copil mic.
Iată un alt exemplu. Te-ai gândit vreodată: „O, Doamne. De ce m-am oferit să mă prezint la acea întâlnire? De ce am crezut că aș putea să urc pe scenă și să fac o prezentare la locul de muncă? Aș da orice să nu plec. Nu vreau să merg. Trebuie să ies din asta până miercurea viitoare." Mintea îți spune: „Vrei să ieși din asta miercurea viitoare? O să-ți dau cea mai proastă diaree pe care ai avut-o vreodată în viața ta miercurea viitoare. Nici măcar nu o să poți ieșii din baie. Și acum nu mai poți merge pentru că asta este ceea ce mi-ai spus că vrei." Așa funcționează mintea. Te-ai gândit vreodată: „Mă tem să merg la acea întâlnire. Aș vrea să nu trebuiască să fac asta”. Și în ziua aceea, te-ai îmbolnăvit. Ai făcut asta vreodată?
Trebuie să fii foarte specific. Dacă vrei ceva, trebuie să-i spui în mod special minții. „Îmi doresc asta și am ales să fac asta”.
Să-ți dau un exemplu. Am vrut să încep să lucrez la site și a trebuit să-mi spun cu adevărat „vreau să lucrez la acest site. Am ales să fac acest site”. Pentru că amânam tot timpul. Așadar, mintea este foarte puternică și, dacă spui: „Asta mă înnebunește. Îmi pierd mintea aici. Presiunea asta mă omoară”. Mintea ta va încerca să te îmbolnăvească pentru a te asigura că nu o primești.
Când spui cuvinte de genul: „Asta este plictisitor. Nu este deloc distractiv”. Mintea ta spune: „De ce nu amâni pur și simplu?” Apoi te face să te gândești cât de mult vrei să te vezi cu prietenii. Așa că acum te afli la telefon, vorbind despre cele mai stupide lucruri.
Așadar, vreau să îți dau un exemplu foarte simplu de cum funcționează mintea. Imaginează-ți că ai propria ta afacere. Devii terapeut, este foarte interesant și vrei să faci asta. Însă a fi terapeut ar putea implica în următoarele luni citit mult, cercetat și mai multe lucruri de învățat. Mintea ta gândește: „Nu prea vreau să fac asta”. Și în momentul în care spui ”asta este plictisitor, nu pot ieși cu prietenii mei”, mintea ta se gândește la cum să te scoată din afacere sau să te facă să amâni. Mintea ta își face treaba. Sarcina sa este să te îndepărteze de durere și tu trebuie să-ți faci treaba cu brio spunându-i minții ce vrei.
Revenind la acel exemplu cu copilul mic de la școală care încerca să citească cuvântul ”veveriță” și toată lumea a râs de el, mintea spune; „ce a provocat acea durere?” „Când aveam 8 ani, vorbeam în fața clasei și am avut toată atenția lor. Niciodată, dar niciodată, nu voi mai face asta, pentru tot restul vieții mele".
Douăzeci de ani mai târziu, el se gândește: „Mă duc la un interviu pentru a obține acest loc de muncă”. Și mintea spune: „Ce faci? O să vorbești cu un grup de oameni? Nu-ți amintești că, la vârsta de opt ani, ai spus, niciodată, niciodată, niciodată? Și acum ești pe punctul de a urca pe scenă? Nu. Îți voi da un atac de panică acum și nu vei merge pe scena respectivă pentru că mi-ai spus că nu îți place." Și când îi spui minții asta, îi poruncești. "Nu vreau asta. Nu-mi place. Nu voi mai face asta niciodată."
Ai a avut inima frântă și ai spus: „Aș prefera să fiu singur pentru tot restul vieții mele decât să mai trec prin asta din nou.” Și apoi într-o zi te gândești: „E ciudat, nu am mai avut relție de 10 de ani”. Despre ce este vorba? Ce ai spus? Ei bine, ai spus:" Mi-a rupt inima în două și a călcat peste ea. Și nu am de gând să mai trec niciodată prin asta.” Acum tu zici: ”Nu am vrut să spun asta". Crezi că îi pasă minții că nu ai intenționat asta? Nu-i pasă. De aceea, crede tot ceea ce spui.
Nu vrei niciodată să vorbești în public? Mintea ta nu uită asta niciodată. Așadar această persoană se duce să o facă și nu o poate face. Și apoi spune: "O Doamne, am încercat din nou și a fost și mai rău. Acum știu că nu sunt menit să vorbesc vreodată în public." Aceasta este prima categorie.
Cea de-a doua este ceva de genul: „Nu, cui îi pasă dacă nu-mi place. Vreau să fiu pe scenă și voi vorbi pe scenă” sau „Voi face orice-i posibil”. Și apoi urcă pe scenă și mintea spune: „Bună, scuză-mă. Ai uitat ce ai spus? Nu ai vrut niciodată acest lucru și pari că urci pe scenă. O să te îmbolnăvesc. Îți dau un atac de panică, anxietate, roșeață, bâlbâială." Oamenii aceștia spun: "Mă duc pe scenă și mă simt groaznic. Îmi tremură brațele, transpir, însă o fac." Și mintea spune: „Încă nu o faci, pentru că dacă îmi ignori toate semnalele, o să o înrăutățesc data viitoare”. Categoria a doua este cel care spune „o fac”, iar mintea spune: „Nu o faci”. Mintea va veni cu toate modalitățile de a te opri.
Categoria a treia, care sunt eu și tu care citești, suntem cei inteligenți. Înțelegi că mintea își face treaba și tu îți faci treaba. Și îți faci treaba spunând: „Îmi place să vorbesc cu publicul. Mă emoționează. Mă încântă. Iubesc să fac asta. Este ca o plimbare în parc. Este atât de ușor.” Atunci îți spui în minte: „Vreau asta. Mi-o doresc. Am ales asta. Și am ales să mă simt minunat în privința asta." Și mintea ta înțelege că ai ales-o și spune: ”Minunat! Vrei să o faci? Bine." Pentru că mintea ta va veni cu rezistență dacă spui: „Nu-mi place. Nu vreau." Deci, dacă ai decis să petreci toată ziua de vineri scriind o carte, sau scriind un blog sau lucrând pentru site-ul tău web, comunică astfel cu mintea ta.
Mintea ta spune: ”Pe bune?”, iar tu spui: ”Într-adevăr, trebuie să o fac. Este foarte greu și plictisitor." Mintea vine: "Oh, nu, nu trebuie să faci asta. Îți voi distrage atenția." Tu răspunzi: "Nu, vreau să o fac. Am ales să o fac. Am ales să mă simt grozav în legătură cu asta." Mintea spune:" Îți place rahatul ăsta?" Tu spui: "Da, îmi place. Îmi place să scriu toată noaptea. Nimic nu mă face mai fericit. Nu m-am simțit niciodată mai bine." Iar mintea ta spune:" Ooo, mișto. Dacă îți place, ce pot să fac în legătură cu asta?"
Pentru că mintea ta face ceea ce îi spui. Așadar, cel de-al treilea grup își spune creierului: „Vreau să vorbesc cu un grup. Am ales să vorbesc în fața unui grup. Îmi doresc să petrec toată noaptea de vineri lucrând la afacerea mea”. Mintea ta spune: „Vrei să o faci? Ok, te pot încărca cu energie dacă vrei să o faci. Bine. Dar dacă cred că nu vrei să o faci, te voi face să adormi în fața televizorului și nu vei face nimic".
Sunt o mulțime de oameni care se droghează sau se stropesc cu heroină în ochi, sau se injectează între degetele de la picioare și nu cred că doare. Ei spun: „Da, voi fi bine în cinci minute, voi pluti și nimeni nu va știi”. Așa că își spun minții ce vor.
Comments