Este un fapt că absolut orice informație primită pe orice cale naturală, de orice natură, se stochează. În secunda în care această informație vine la tine, e depozitată definitiv și e accesabilă. Nu poți să accesezi această memorie la nivel conștient de cele mai multe ori decât dacă ai facut ca la școală când dădeai examen și trebuia să înveți poezia și o ziceai de o sută de ori. De ce nu poți să faci asta? Pentru că mintea este uni-tasking. Nu poți să ții decât un singur gând în minte o dată, la fel și cu emoția.
În momentul în care te gândești “vreau să-mi aduc aminte”, singurul gând care este în mintea ta este că vrei să-ți aduci aminte acel lucru. Asta înseamnă că nu ai spațiu pentru a veni acea informație, iar memoria conștientă este foarte limitată. Dacă spui “adu-mi aminte poezia”, doar asta ai în cap și nu are cum să vină poezia. Nu poți să accesezi toate lucrurile pentru că te chinui să le accesezi și insiști să iasă așa cum vrei tu, iar asta nu se pote. Cu cât te predai mai mult și nu-ți pasă, cu atât mai faine sunt lucrurile și, toate lucrurile pe care le-ai auzit, le-ai învățat, le știi direct sau indirect, absolut orice informație rămâne în tine și poți să o folosești.
Tot ce îți aduci aminte are legatură cu o încărcătură emoțională pozitivă sau negativă. Hipnoza îți crează posibilitatea ca, pe de o parte să lași informația să vină la tine iar pe de altă parte, să folosești toate informațiile, cele care țin de starea de bine și nu doar cele la nivel de informație, cât și de vindecare. Iar acestea se întâmplă în corp brusc. Acolo este toată esența lucruilor și datorită modului în care ai crescut, nu poți să le accesezi, iar hipnoza îți crează această facilitate.
Ai auzit probabil că în hipnoză poți să cedezi controlul, sau să faci lucruri stânjenitoare pentru tine. Toate acestea le știi de la TV, de la imaginea cu pendulul sau din “Cartea Junglei”, unde șarpela KA transmitea un mesaj foarte precis: “Ai încredere în mine”, apoi tu începi să îți pierzi mințile, să vezi spirale și pe urmă ești mâncat. Și, chiar dacă atunci când auzi de hipnoză nu te gândești acolo, amprenta ta emoțională de acolo vine. Sau de la multe alte filme care, în pană de inspirație, scenaristul a propus ca cineva să fie hipnotizat ca să-l împuște pe președinte. O altă poveste de genul o regăsești în filmul “Now you see me” partea a doua. De fapt asta este în cultura subconștientă a oamenilor. Lucruri care nu sunt adevarate iar tu crezi în ele pentru că îți este teamă.
De ce ajungi atât de dificil în această stare? Din frică și din convingere. Ți-e frică să te predai și să te relaxezi. Culmea, relaxarea e unul dintre cele mai plăcute lucruri. Această temere, acest blocaj, duce la fenomenul de controling pe care îl ai permanent în fiecare zi: “ce să fac, cum să fac, ca să fiu în siguranță, să-mi fie mai bine?!” Cel mai important este să înțelegi că nu este nicio șmecherie. De obicei se folosesc transe, meditații și nu este nicio diferență. Hipnoza de scenă scade credibilitatea și ăsta este motivul pentru care hipnoza terapeutică nu e folosită la adevarata ei valoare. Lucrul cu emoțiile și starea interioară a oamenilor e folosită de mii de ani de șamani.
În 1760, Franz Anton Mesmer a integrat această experiență a oamenilor cu hipnoza. Pe vremea aceea, când mergeai la dentist, ca să poată să-ți scoată măseaua, îți băgau un cherpedin în gură și îți dădeau să bei dintr-o sticlă cu tărie. A fost o vreme cand îți dădeau una în cap ca sa te adoarmă, să te poată opera, ca să nu te chinuie. Apoi brusc, au descoperit că poți să spui: “relaxează-te și nu o să te mai doară”. Și așa a început să capete o răspandire foarte largă acolo prin sugestii și s-a răsfirat la câțiva care o foloseau ca instrument de anestezie.
Utilitatea practică a ei și expansiunea cea mai mare a fost în primul război mondial. După ce acesta a trecut, a început să fie folosită și mai mult de medici în anestezie. Asta până când s-a descoperit xilina. Atunci, cei care i-au învățat pe medici, oameni foarte buni și pricepuți de altfel, au rămas fără subiecți, fără motiv de a învăța și practica. Așa că, unii dintre ei au început să dezvolte principiile terapiei prin transă și alții, mai carismatici, au început să facă spectacole și hipnoze de scenă. Fiind vorba de foarte mulți ani de atunci, la noi a ajuns mai mult partea de hipnoză de scenă și partea spectaculoasă. Partea terapeutică a ajuns mai puțin pentru că, pentru partea de terapie sunt mai grabnice anumite lucruri și e foarte logic și firesc pentru că medicina alopată este de neînlocuit în majoritatea cazurilor.
Însă, sunt cazuri în care ajută mult mai mult terapia prin hipnoză. Când apare o condiție fizică care este dată de o stare de stres foarte mare, medicul tratează simtomul. Până acum de curând, se trata ulcerul simtomatologic băgând substanțe care să neutralizeze din punct de vedere chimic aciditatea. Apoi, știința a început să lucreze cu inhibitori de aciditate. Până când, un tip care nu avea nicio treabă cu medicina, a luat bacteria și a băut-o. A luat antibioticul, ulcerul a trecut și în momentul acela s-a schimbat toată istoria. Descoperirea nu aparține medicinii, în toate cazurile este vorba de știință.
Acesta este un alt motiv pentru care există la nivel inconștient reținerile față de hipnoză. După ce a început să fie benefică și a ajuns să folosească, s-au inventat medicamentele, mai grabnic și mai ușor de folosit și, oamenii care se pricepeau au început să facă diverse lucruri. Și automat nouă ce ne-a rămas? Nu vindecarea ci show-ul. De asta toată lumea se raportează la hipnoză ca la un spectacol.
Așadar, de aici vine lipsa de control -temerea nu e inconștientă ci e foarte conștientă. Tu dacă știi de hipnoză numai de la “trust in me” și “te mănânc” asta înseamnă că tu crezi că în hipnoză pierzi controlul și hipnotizatorul face ce vrea cu tine- te manâncă, pierzi controlul, îți ia pinul de la card, ideea e aceeași. Cam asta este informația pe care o deții, de aici vine toată informația despre hipnoză. Pe de altă parte, oamenii simt și văd pe corpul lor că le este bine într-o anumită situație și reusesc să accepte acest lucru care este transmis într-o formă foarte frumoasă precum “meditație”.
Singurul lucru care poate să te influențeaze este frica de a nu fi influențat, ea te influențează. Un om zice o gramadă de cuvinte și tu iei doar cuvintele care corespund cu frica ta și așa îți justifici frica, când de fapt, nu vezi realitatea. Datorită temerilor auzi fragmentat, asta este o transă. Emoția ta este o transă permanentă. Același lucru știi, același lucru se întâmplă și ai sentimentul că făcând același lucru ești în siguranță doar pentru că știi. Și dacă te frigi mereu, nu-i nicio problemă. Te plângi că te frigi, numai că vei continua sa te frigi pentru că friptul ăsta îți este cunoscut. Durerea asta, ești obișnuit cu ea.
Hipnoza este un instrument foarte puternic terapeutic iar medicii îl folosesc în permanență, căci nu pastila vindecă, ci persoana care oferă pastila. Studiile arată că nu aspirina are efect ci halatul medicului. Hipnoza nu face nimic și nu a vindecat niciodată pe nimeni, ea doar induce starea de relaxare. Nu exită caz în lume în care cineva să fi pierdut controlul. Aparent, din afară așa pare, de asta există misticismul acesta vis-a-vis de hipnoză. De aici vine această credința pentru că, din afară așa pare că se întâmplă însă, în realitate nu este deloc așa. Nu se poate.
Cea mai buna metodă de a duce o persoană în transă este povestea. Când te minți singur este o transă prin care îți acoperi emoțiile care nu îți convin. Mâncatul excesiv, băutul, televizorul, sunt toate transe limitative. Sunt diverse situații care îți provoacă discomfort sau suferință. Nu îți convine să suferi însă, suferința nu a făcut rău nimănui, e parte din viață. Suferința e modalitatea prin care tu ca natură umană vezi cum te impactează experiențele ca să poți să înveți la nivel intern ce e bine și ce nu e bine pentru tine astefl încât, în ziua urmatoare să performezi mai mult și mai bine.
Dacă ai o experiență care ți-a provocat o oarecare suferință, te duci într-o transă de protecție: bei, mănânci, te joci, te droghezi. Dacă faci asta, se întamplă două lucruri: nu îți iei experiența care te poate ajuta să performezi, iar cel de-al doilea, nimănui nu i-a dăunat suferința, ci doar lucrurile pe care și le-a creat ca să nu își confrunte suferința. De ce ți se întamplă asta? Tu vrei însă, nu-ți convine și nu vrei să suferi. Apoi, îți creezi o transă, o altă personalitate - cel care nu face o afacere pentru că are ce să mănânce și nu face nimic.
Așadar, nu poți să ieși din transă decât printr-o altă transă sau, să fii puternic și să treci prin experiență, ca să dovedești că poți să treci fară să suferi. Când fugi de suferință, nu îți iei lecția din experiența respectivă. Nu îți iei lecția nici când intri în vinovăție. Acolo fugi de lecție spunând că ești o persoană bună. Te simți vinovat și începi să dai explicații, iar asta este de fapt transa prin care suporți vinovăția și te împaci cu ea. Și așa, nu vezi ceva clar care te poate ajuta să nu mai repeți mâine. Repeți 90%, iar când dai explicații la explicații nu faci altceva decât să te antrenezi la explicații.
Suferința te face să fugi de ea și te duce în obiceiuri precum dependența de dulce, unde efectul e la fel ca și cocaina, sau depedența de alcool care anesteziază suferința. Dacă folosești alcoolul ca fugă de suferință te definește. În loc să ai o suferință de situație mai bine o tratezi comportamental.
Indiferent de varstă, sex, cultură și educație, fiecare persoană înțelege conceptul de a se simți mai bine. În sufletul ei își dorește să se simtă un pic mai bine. Ea speră, deși nu crede că se poate simți mai bine. La fel este și atunci când nu crezi în miracole, însă speri că doar un miracol te mai poate salva.
Ce face hipnotizatorul? Imaginează-ți că te urci într-o mașină și pui pe GPS unde vrei să ajungi. Te duci la el și-i spui ce vrei și ce-ți dorești, iar el îți spune: “închide ochii, fă la dreapta, fă la stanga”. Ce obții din asta? Te relaxezi și, toate lucrurile bune care derivă din meditație sunt ca urmare a faptului că, spre deosebire de restul timpului, ajungi cu corpul într-o stare în care nu prea ai ocazia, în care el se relaxează, la fel și mintea și brusc, te simți mai bine și se întamplă lucruri mai bune în viața ta pentru că, în acel moment corpul iese din tensiunea cotidiană.
Hipnoza te scoate din transa asta, te poate duce să te simți cam cum ești tu normal. Și dacă te simți ca un om normal câteva minute, organismul tău o să înceapă să ceară și ajungi să mai faci încă una și realizezi că îți este mai bine și nici nu rămâi plecat pe undeva. Oricine are la îndemană acest instrument și, în momentul în care intră în cunoașterea practică a lui, după asta, devine firesc să nu mai stea în agitație.
コメント