În hipnoză nu trebuie să petreci prea mult timp pentru că mintea ta știe exact de ce ai aceste probleme. Sunt surprinsă de fiecare dată cum clienții se duc înapoi și încep să vorbească ca și cum au doi ani, un an sau șase, pentru că mintea știe. Mintea știe totul despre tine. Știe exact de ce ai acesle probleme. Știe cum, de ce, unde și când le-ai format.
Mintea își amimteste, jobul ei este ca atunci când experimentezi durere, caută cât de repede poate cauza acelei dureri și își amintește pentru tot restul vieții. Apoi, încearcă să te mute departe de ea pentru totdeauna. Operezi des după convingeri pe care le ai de la trei ani sau chiar din pântec.
Mintea caută de asemenea cauza plăcerii care de obicei este înghețata, biscuiții și laptele cald. Nimeni nu se apucă să spună: “când sunt deprimat poftesc la salată, când sunt trist am nevoie de niște salată sau broccoli”. Pentru că, atunci când iei un bebeluș în brațe și îl ții și îl hrănești, îndeplinește toate nevoile pe care acel copil le are. Se simte iubit pentru că este ținut în brațe, se simte semnificativ și primește atenție.
Deci copiii se simt iubiți, importanți, primesc atenție și mâncare foarte cremoasă, moale și pulpoasă. Iar mintea lor spune: “Oh, înteleg ceva de aici, mâncarea cremoasă și moale mă face foarte fericit. Mă simt iubit, semnificativ și primesc toată această atenție și oamenii mă observă.”
Când iei un copil să îl hrănești, fie la sân sau biberon, cu siguranță nu ai cum să faci curățenie sau să butonezi telefonul, trebuie să stai acolo. Dacă începi să faci orice altceva devine necăjit. Deci este o conexiune unu la unu reală. Și acum, mintea are o credință că mâncarea cremoasă și moale te face să te simți iubit, conectat, semnificativ și îți îndeplinește toate dorințele. Iar când ești nefericit spuni: “am nevoie să mănanc înghețată sau ciocolată ori bezele”, orice gras, zaharat sau lăptos, pentru că mintea se va întoarce întotdeauna la ceea ce înseamnă acel lucru.
Mintea poate crea simptomele oricărei boli din lume și, poate vindeca aproape toate bolile din lume.
Știi ce înseamnă Placebo? Înseamnă de fapt un medicament fals. Placebo provine din traducerea din latină și înseamnă medicul care trăiește în interiorul tău, care poate produce orice medicament de care ai nevoie, în orice cantitate, inclusiv antidepresive, chiar atunci și acolo. De aceea oamenii care sunt deprimați și aleargă sau se antrenează sau se îndrăgostesc și fac sex nebun, spun: „nu mai sunt deprimat”, deoarece ei produc hormoni diferiți.
Aceasta este problema cu mintea. Se fixează pe ceva de când aveai 5 ani sau 10 sau 16 sau 20, 30, 40 și, încă crede că asta vrei. I-ai spus că vrei asta, într-o stare emoțională. Desigur, nu vrei, dar asta este problema. Mintea nu se actualizează.
De exemplu, ai spus: „Tipul ăsta mi-a frânt inima. Nu vreau să mă mai îndrăgostesc niciodată. Aș prefera să mor decât să trec prin asta. Aș prefera să fiu singură pentru tot restul vieții decât să am inima frântă”. Mintea ta zice ceva de genul: „Lasă asta la mine. O să te transform într-o scorpie. Niciun tip nu se va mai apropia de tine. O să te fac atât de dificilă și de neplăcută încât fiecare relație se va încheia într-o săptămână. O să te fac o scârbă, astfel încât nimeni nu o să mai vrea să te cunoască." Desigur, nu doar femeile fac asta ci și bărbații. Ei spun: "Fata aia mi-a luat toți banii. Mi-a frânt inima. A făcut sex cu prietenul meu. Nu vreau să mă mai întâlnesc niciodată cu femei pentru tot restul vieții mele." Douăzeci de ani mai târziu, ce se întâmplă? “Nu știu. Nu am avut niciodată relații”. Pentru că treaba minții este să te îndepărteze de durere.
Mulți dintre clienți vin cu convingerea că “ceva nu este dispobili pentru ei”. Fie iubirea, fie un copil sau, sănătate, bani, succes, abundență, sau chiar să simtă că aparțin și sunt conectați. Odată ce ai cumpărat această credință, o vei păstra pentru totdeauna, cu excepția cazului în care mergi la un terapeut foarte bun care spune: „Bine, hai să ne uităm la asta. Sigur, crezi asta. Însă, nu ai crezut în Moș Crăciun odată? Ai crezut în zâna Măseluță? Mai crezi în ei? Desigur că nu, pentru că atunci când pui la îndoială o credință, ghici ce? Nu o mai crezi.
Tot ce poate crede un copil este:" Părinții mei nu mă iubesc. Nu sunt iubit. O să încerc mai mult. Voi fi un copil bun, un copil drăguț, un copil dulce și ascultător. Voi face treburile casnice, apoi mă vor iubi.” Nu funcționează, deoarece problema nu este niciodată copilul. Apoi, ei spun: "Nimic nu funcționează. Bine. Înțeleg. Nu sunt suficient de minunat”.
Sarcina minții este să acționeze într-un mod care să fie întru totul în concordanță cu cuvintele pe care le folosești.
Când te uiți la imagini cu sex, ai o reacție fizică. Când te uiți la poze cu mâncare, produci salivă. Dacă pornești robinetul, vei dori să faci pipi, deoarece gândurile pe care le gândești provoacă o reacție fizică în corpul tău. Deci gândurile sunt lucruri și ele te afectează cu adevărat. În primul rând îți formezi convingerile, apoi credințele tale te fac să fii. Și ghici ce se întâmplă? Ieși în lume și ghici ce face lumea? Se potrivește cu orice credință pe care o crezi. De fapt, onorează fiecare credință pe care o crezi.
Deci, dacă ieși și spui: „Câinii sunt răi, te mușcă și sunt periculoși” -ai acea energie și ghici ce vei găsi: câini care nu te plac. Dacă ieși în lume cu credința că oamenii te fură, dacă îți lași bagajele, cineva le va lua și oamenii te vor jefui dacă le dai ocazia, asta vei găsi. Și a doua zi, ai putea spune: „Voi ieși afară crezând că oamenii sunt de fapt buni și amabili”. Ghici ce? Vei găsi și asta pentru că, universul onorează și se potrivește cu fiecare credință pe care o ai.
Ai format credințe când ai fost pe planetă doar de câțiva ani iar acum, aceste credințe te-au făcut așa cum ești. Însă, vestea bună este că, credințele tale sunt ale tale pentru a le schimba și le poți schimba într-o secundă.
Mintea se întoarce întotdeauna la ceea ce înseamnă ceva. Semnificația unui eveniment trebuie schimbată, nu evenimentul. Deci totul: un miros, un sunet, un gust, o atingere, chiar și o poziție, te poate duce înapoi la ceea ce înseamnă ceva. Mintea se va întoarce întotdeauna. Ți s-a întâmplat să auzit un cântec pe care l-ai auzit când erai cu primul iubit și imediat te-a întors înapoi și ai retrăit acel moment?
Uneori ești conectat la amintiri și ești conectat la conservare pentru a nu te simți inconfortabil cu lucruri care te-ar putea răni.
Când un copil se simte diferit și nu poate înțelege de ce, este un pic înfricoșător. Când are un motiv, „mă simt diferit pentru că” este ca și cum cineva ar spune: „Nu am prieteni pentru că sunt gras. Nu pot obține o slujbă grozavă pentru că sunt gras". Și de fapt este mai ușor să dea vina pe asta.
Deci, atunci când un copil trece prin ceva, este mai ușor pentru el să aibă un simptom ca să poată da vina pentru toate, decât să se învinovățească pe el însuși. Îi oferă o scuză să fie diferit. Și când un copil se simte diferit, are nevoie de un motiv pentru a fi diferit. Nimănui nu-i place să fie diferit. Iată acel lucru, conexiunea și importanța pe care copiii îl percep ca fiind la fel. Este destul de înfricoșător când un copil este diferit însă, când își pot da un motiv este de fapt mai ușor.
Dacă te temi că ești diferit înseamnă că ești ca toți ceilalți, deoarece cea mai mare teamă a noastră este să fim diferiți. Oamenii care nu se tem să fie diferiți sunt diferiți pentru că toți crescem îngroziți să fim diferiți.
Deci, oamenii care sunt diferiți sunt cei care nu sunt deranjați să fie diferiți. Majorității oamenilor nu le place, mai ales când ești mic, deoarece supraviețuirea ta pe planetă este legată de a fi la fel ca toți ceilalți. Și, în momentul în care un copil își dă seama că nu este ca toți ceilalți, se teme. Pentru că nimeni nu se așează lângă el să îi explice: „Este în regulă”. Bineînțeles, când înaintezi în vârstă, este destul de mișto să nu fii ca toți ceilalți.
Sentimentul care nu își găsește expresia în lacrimi va face alte organe să plângă.
Atunci când copilul nu poate deschide gura să spună: „Nu este bine”, organul o va face pentru el. Atâtea situații precum eczema, dermatita, chiar și astmul, au legătură cu un copil care nu este capabil să deschidă gura să spună „nu-mi place”. Iar corpul o va face pentru el.
Oamenii de știință au demonstrat că se întâmplă ceva în creier în timpul hipnozei, care nu se întâmplă atunci când nu ești în hipnoză. Ceva se întâmplă în minte în timpul hipnozei, ceea ce o face foarte deschisă și receptivă la schimbare. Și asta nu se întâmplă atunci când nu ești în hipnoză. În hipnoză, deoarece factorul critic se oprește, vei accepta lucruri pe care nu le-ai fi acceptat atunci când nu ești în hipnoză.
Imaginează-ți că subconștientul, numit și creierul emoțional, este ca un cal sălbatic, scăpat de sub control. Iar conștientul, logica ta, este ca un călăreț complet lipsit de experiență care încearcă să facă calul nărăvaș să meargă acolo unde vrea și, asta nu merge. Călărețul controlează foarte puțin subconștientul.
Motivul pentru care te întorci în subconștient este pentru că vrei ca subconștientul să se schimbe, nu conștientul. Nu poți aștepta ca conștientul să scape de o teamă inconștientă deoarece ceri ca logica să învingă emoția și, nu merge. Doar emoția poate învinge emoția.
Comments